„Nu voi veți vorbi ci Duhul Sfânt„ Marcu 13-11.

     „Dacă vorbește cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu„ ne spune Apostolul, la 1 Petru 4-11.

     Tonul face muzica. Prin susurul blând și subțire totdeauna a vorbit Dumnezeu. 1 Împ. 19-12

     „Vorbirea voastră să fie cu har, dreasă cu sare„ spunea Domnul Isus.

    

     „Dacă nu greșește cineva în vorbire este un om desăvârșit„ Iacov 3-2.

     În trei ani învățăm să vorbim dar ca să tăcem nu reușim nici în 30 de ani, deși tăcerea-i ca mierea.

    Toate își au vremea lor, dar nu am auzit sau văzut această vreme a tăcerii, la cei vii, în afara Domnului Isus.   

    Dacă toate predicile noastre ar fi inspirate și nu transpirate, Evanghelia ar fi ajuns foarte departe.

    Domnul Isus care avea atâtea lucruri în Sine a spus, „Eu nu vorbesc nimic de la mine„.

    Să nu uităm că nu noi trebuie să vorbim ci oridecîteori deschidem gura, Duhul Sfânt să se exprime totdeauna, prin cuvintele noastre.